În lumea literară putem găsi o infinitate de autori, atât antici, cât și actuali, care merită să fie citiți și bucurați, dar dacă există un poet spaniol pentru care nu trece timpul și a cărui operă literară continuă să vorbească atât în școli, cât și în institute. , este fără îndoială Federico Garcia Lorca.
Cu câteva zile în urmă, numele poetului a fost pe buzele tuturor, dar mai mult decât pentru opera sa, pentru viața și tristul său rezultat, dar nu asta ne preocupă aici și acum. În acest articol vrem să revendicăm opera poetului din Granada și să numim câteva dintre poeziile și cărțile sale care nu merită uitate și pe care trebuie să le avem în vedere atunci când studiem unul dintre cei mai relevanți poeți ai Generația a 27.
Operă literară
Elementul tematic central al operei poetului din Granada este confruntare între libertatea individuală și realitate, care anulează dorințele individuale ale fiecăruia. Iubirea, moartea și singurătatea sunt, de asemenea, teme recurente în opera sa. Destul de des, Lorca expune aceste probleme prin personaje sărace și marginalizate care nu reușesc să se integreze sub jugul sistemului și a căror dureroasă neadaptare duce adesea la un sfârșit tragic și / sau violent.
În cariera sa poetică putem distinge două etape separate de călătoria sa la New York:
- Primul stagiu: Cărțile se remarcă «Poemul cante jondo» (1921) și faimosul său „Dragoste țigănească” (1928). În ele, poetul se ocupă de teme tragice precum pasiunea, durerea, răzbunarea sau moartea. Poetul a declarat că adevăratul protagonist al cărții „Dragoste țigănească” era durerea și amenințarea constantă de moarte la care multe dintre personaje sunt sortite.
- A doua faza: „Poet în New York”, scrisă ca urmare a călătoriei sale din 1929. În această lucrare, Lorca denunță opresiunea exercitată de o civilizație dezumanizată prin tehnici suprarealiste și versuri libere. Alături de aceste cărți, Lorca a scris "Odes, Divanul Tamaritului" în 1934 și „Grădina Sonetelor” în același an. Munca sa este de asemenea demnă de remarcat „Plângeți pentru Ignacio Sánchez Mejías”.
Opera lui Lorca reunește cultura cu popularul, tradiția clasică spaniolă împreună cu avangarda suprarealistă, tehnicitatea poeziei pure cu cea mai umană și sinceră poezie liberă.