Personificarea este o figură literară sau retorică destul de importantă care este folosit în mod obișnuit în limbajul scris literar. Această figură literară folosește cuvintele pentru a le oferi o mare putere și expresivitate. Scopul acestui lucru este de a surprinde sau entuziasma cititorul. Personificarea este cunoscută în mod popular sub numele de prosopopee și, așa cum indică și numele, dă calități umane animalelor sau ființelor neînsuflețite.
În articolul următor vom vorbi mai detaliat despre figura literară a personificării și vă arătăm câteva exemple astfel încât să vă fie clar.
Personificarea ca figură literară
După cum am indicat mai înainte, personificarea este cunoscută și sub denumirea de prosopopee și constă în atribuirea proprietăților umane unui animal, obiect sau ființă neînsuflețită, precum este cazul vorbirii sau al sentimentelor. Este o figură literară folosită pe scară largă, care are ca obiectiv să facă discursul în cauză mai mare și maximizat.
Personificarea este adesea folosită în mod regulat în poezie și oferă elemente neînsuflețite sau abstracte, cum ar fi dragostea și moartea, cu anumite aspecte umane. Personificarea este folosită pe scară largă și în literatura pentru copii, în special în fabule sau povestiri. În ele, animalele sau ființele neînsuflețite acționează și se comportă ca ființe umane. Un exemplu în acest sens ar fi povestea Scufiței Roșii sau Cei trei purceluși.
Exemple de personificare
După cum am menționat deja mai sus, figura personificării este utilizată pe scară largă în literatură. Mai jos vă arătăm câteva exemple pentru a vă ajuta să înțelegeți mult mai bine această cifră:
- Dragostea ți-a bătut la ușă când te-ai așteptat mai puțin și I-a schimbat viața aproape complet.
- Ceața o îmbrățișă Abia a intrat în mare. În câteva minute, moartea o luase deja.
- Castelul fermecat și-a ridicat temeliile și a început să meargă.
- Cu privirea, Câinele lui i-a reproșat că l-a lăsat singur tot weekendul.
- Moartea o urmărea, dar a reusit cu viclenie sa scape de ea, pana cand a gasit-o in sfarsit.
- Soarele era responsabil pentru protejarea ei dându-i căldură cu razele sale până a ajuns la un adăpost.
- Vulpea a vrut să-și bată joc de iepure, dar era mai desteapta.
- Cățeii au devenit triști când tânărul a luat unul dintre ei acasă.
- Națiunea sângerează din rănile ei ce ii provoaca razboiul.
- Natura este înțeleaptă; Altfel ar fi imposibil ca o asemenea frumusețe și perfecțiune să existe.
- Steaua protectoare l-a urmat pe tot parcursul plimbării, care a durat ore întregi.
- Pisicile s-au bucurat cand stapanul lor le-a adus castronul cu lapte. Repede, l-au iubit ca un gest de recunoștință.
- Elefantul a decis să plece În căutarea aventurilor.
- Câinele este cel mai fidel animal de companie dintre toate. Pisicile sunt mult mai perfide. Lupul cel mare și rău a păcălit-o pe fată iar el a ajuns primul la bunica lui.
- Muntele predominant a cerut respect a tuturor celor care treceau pe acolo.
- Maimuțele obraznice i-au furat portofelul în timp ce faci o fotografie.
- Cel mai bătrân și mai înțelept copac din pădure El a luat cuvântul și a ținut un discurs pe care niciunul dintre cei prezenți nu l-ar uita.
- Vântul furios A distrus toate colibele care fuseseră construite în loc.
- Soarele s-a trezit încetul cu încetul între munţii care o ocroteau.
- Timp El este un tiran.
- Mașina țipa de fiecare dată când proprietarul ei o folosea. Clar, Nu-i plăcea felul în care conducea..
- Micuța pasăre i-a transmis o serenată când se uită pe fereastra camerei ei.
- Singurătatea lui l-a urmat peste tot, Ea devenise tovarășul lui fidel.
- Când a debarcat în acel oraș furios, Și-a dat seama că îi era foarte dor de casă.
- Cuibul a protejat păsărelele din furtuna furioasă, care a devastat totul în jurul ei.
- Cerul a început să plângă plânsul lui trist și cenușiu.
- Barza a luat chitara și a început să cânte în fața celorlalte păsări.
- Luna mi-a zâmbit din vârful cerului.
- Ceasul timpul ne strigă.
- Știri aleargă repede.
- Noroc El ne zâmbește.
- Timpul zboara când te distrezi.
- Averea mi-a bătut la ușă.
- Copacii dansau cu vântul.
- Zapada cade, silentios si usor.
- Soare se ascunde în spatele unui nor alb.
- Lacrimile mângâie obrajii fetei.
- Vânt şopti încet noaptea.
Pe scurt, personificare sau prosopopee este o figură literară folosit frecvent în limbajul scris. Are scopul de a spori sau de a înfrumuseța textul în cauză și de a surprinde cititorul lucrării. Pentru a face acest lucru, dă animale, obiecte sau ființe neînsuflețite cu proprietăți umane.