Astăzi vreau să vă aduc un exemplu pe care îl puteți face pentru a ști dacă știți să citiți (și să înțelegeți) ceea ce citiți sau dacă citiți doar dar nu vă opriți să vă gândiți la ceea ce citiți, pierzând astfel firul a ceea ce trebuie să studiezi și, în același timp, fără să rămână cunoștințele.
Aici vă prezint un text normal, un text preluat de pe internet, de oriunde, unde am ascuns două cuvinte care ar trebui să fie importante pentru toți adversarii și pe care trebuie să le studiem cu toții. Despre ce este vorba este că îi găsești citind textul (lectură cuprinzătoare), astfel încât să poți evalua dacă, în prima sau a doua lectură, poți să diferențiezi ceea ce este important de ceea ce nu este.
Noroc.
«Textul juridico-administrativ, așa cum a fost subliniat în mod repetat în bibliografie, se caracterizează prin rigiditatea structurii sale, o schemă invariabilă stabilită în prealabil pentru fiecare modalitate (contract, instanță, sentință etc.) și prin aceea a lexical, foarte conservator, plin de tehnicități și, de asemenea, fixat în prealabil prin formule și fraze setate absente în multe cazuri din limba standard. În consecință, emitentului textului juridico-administrativ i se interzice în mare măsură creativitatea, expresivitatea, subiectivitatea, constituția: nu poate folosi metafore nerezolvate anterior, nici nu poate improviza o nouă organizație pentru mesajul său, nici nu se poate juca personal cu limbajul; constituie un simplu „notar” sau „funcționar”, adesea în sens literal. Astfel, de exemplu, o propoziție este un text întocmit de un emitent diferit de cel care a emis-o și acesta din urmă, la rândul său, o dictează în numele altuia (în cazul nostru, regele): aici avem un alt caracteristică acestor texte și este că le este delegat mult. Emisorul efectiv al textului pare să aibă adesea singura pretenție de a dispărea din scrierea sa.
Din această perspectivă, limbajul juridico-administrativ este mai degrabă negarea stilului, spre deosebire de politic, publicitar, literar, spaniol etc. Există însă o serie de trăsături gramaticale și lexicale caracteristice, responsabile de statismul, impersonalitatea și rigiditatea textului juridico-administrativ, care merită menționate pe scurt, întrucât vor fi ulterior legate de obiectivele pe care acest tip de text le urmărește. »
Vă dau câteva indicii:
1.- Sunt cuvinte care nu ar trebui să fie în text (nu merită să te uiți la textul original).
2.- Este o lege, pe care toți „spaniolii” trebuie să o cunoască și să o studieze dacă ne prezentăm opozițiilor sau că vom fi studiat la școală, institut sau universitate.
Text de Elena de Miguel